Un editorial scris de Adrian Georgescu, despre Parcul cu Platani:
"Sportul bucureştean are deja doi jucători eliminaţi în meciul pe viaţă şi pe moarte cu imobiliarele
Bunicul a ţinut toată viaţa cu Progresul. Nu ştiu de ce şi chiar dacă ar fi trăit mai mult, nu cred că aşa ceva se poate explica. În plus, cei dinaintea noastră ţineau altfel cu echipele lor. Nu se organizau în grupuri, facţiuni sau brigăzi, nu vandalizau tramvaie, nu se întîlneau înaintea meciurilor să se bată. Erau prea bărbaţi pentru asta. De exemplu, făcuseră războiul.
Bunicul a murit înainte ca tribunele de metal să fie luate pentru construcţia stadionului Victoria. Nu şi-a văzut echipa favorită ajunsă în Divizia C sau jucînd pe alte stadioane, ca un cuc al fotbalului românesc. Cînd, după Revoluţie, Progresul a revenit în A, doar o mînă de oameni mai era în tribună. Prea puţini pentru o societate care învăţa să numere şi care se agaţă de acest gest ca de unicul mod de viaţă posibil, uitînd că istoria tratată ca afacere nu e niciodată o investiţie rentabilă. Spectatori, datorii, plăţi, balanţe, la final tragem linia, iar dacă dă cu minus radem.
Un comunicat al BNR precizează că se va desfiinţa doar clubul sportiv, nu şi cel de fotbal. Să nu ne păcălim însă. E o chestiune de timp. În 1865, Cuza a donat prin decret domnesc terenul primei grupări cu caracter sportiv din România, “Societatea de dare de semn”.
Astăzi, sportul nu prea mai dă semne de viaţă, zace pe un pat de spital, doctorii finanţelor vin la capătul patului, consultă fişa, clatină uşor din cap şi trec mai departe. Nu sînt şanse. Nu sînt bani. Nu e timp. Ca şi Stadionul Tineretului, un alt spaţiu dăruit de un domnitor bucureştenilor pentru a face sport, Parcul cu Platani va fi, la un moment dat, decuplat de la aparate.
Am văzut în ultimii ani cum înaintează cartierele rezidenţiale în Bucureşti: îşi fac loc încet, iţindu-şi umerii de un alb strălucitori printre blocurile vechi, aşază, ca din greşeală, un picior de piatră peste un parc, următorul pas striveşte o bază sportivă, apoi o talpă cade peste o buză de lac. Înaintează inflexibile ca nişte trăgători scormonind o pădure după fugari şi pînă la urmă vom ieşi toţi cu mîinile ridicate.
Ce tragică ironie: să dispari din cauza ideii cuprinse în numele tău, aşa cum este ea azi înţeleasă în România. Este progresul miilor de ţevi de eşapament şi al muşuroaielor de blocuri, de sedii bancare, al trotuarelor îngustate, al copacilor tăiaţi pentru a face loc unui borcan de zece etaje. Calculăm doar miile de euro ai metrului pătrat ultracentral, nu şi cît ne costă azi o respiraţie în Bucureşti, acest vast cimitir în care omul valorează mai puţin decît locul pe care-l ocupă. Înaintăm în continuare pînă ce ne vom trezi cu spatele la zid.
Şi va veni o liniştită seară bucureşteană, cînd “Los Platanos” îşi vor căuta stadionul printre complexe rezidenţiale, dar atunci trompeta lor va suna ca un banal claxon.
de Adrian Georgescu; sursa: www.adriangeorgescu.ro
duminică, 17 februarie 2008
Parcul cu P+10
miercuri, 13 februarie 2008
De prin Bucureşti...
Articol apărut pe 14 februarie pe site-ul www.muzicabuna.ro în care se vorbeşte despre campania "Salvaţi Parcul cu Platani":
"De prin Bucureşti...
Săptămâna trecută Banca Naţională a României a decis desfiinţarea Clubului Sportiv Progresul Bucureşti (care cuprindea secţii de baschet, scrimă, tenis de câmp, tenis de masă şi şah) pe motiv că nu mai are bani pentru a susţine activitatea sportivă de performanţă. Dincolo de motivele financiare invocate care sunt aberante (banca dispunând de bani suficienţi pentru a finanţa secţiile sportive în perioade mult mai tulburi ale economiei româneşti, cum ar fi începutul anilor ‘90) stă, probabil, interesul pe care zona îl prezintă pentru investitorii imobiliari, dar şi ilegalitatea acestei acţiuni. În anul 1991, când Băncii Naţionale i-a fost retrocedat complexul, aceasta şi-a luat angajamentul scris să păstreze specificul activităţilor, anume sportul de performanţă.
Situat în plin centrul Bucureştilor, Complexul Sportiv BNR dispune de o suprafată imensă pe care se găsesc doar nişte “amărâte” terenuri de tenis şi câţiva pomi dispersaţi (care, fie vorba, sunt monumente ale naturii protejate prin lege). Ce contează că pe aceste locuri Ilie Năstase şi Ion Ţiriac au jucat finala de Cupa Davis, ce contează că acest club a dat sportului românesc numeroşi medaliaţi la diferite competiţii, ce contează că într-un Bucureşti sufocat de betoane Parcul cu Platani rămâne unul dintre puţinele locuri “verzi”? Ce importanţă au toate acestea când putem distruge tot şi construi în loc nişte “falnice” turnuri de oţel şi sticlă aruncând la coş un loc plin de istorie şi tradiţie ; oricum nu ar fi nici primul, nici ultimul caz, iar noi românii avem darul de a ne băga picioarele în tot ceea ce ne reprezintă.
Parcul cu Platani este important pentru toţi bucureştenii, fie ei progresişti, stelişti, dinamovişti, rapidişti sau neinteresaţi de vreun sport. Parcul cu Platani este al cartierului Cotroceni şi implicit Bucureştilor, de aceea el trebuie să rămână astfel, nu să se transforme într-o zonă de birouri de lux.
Datorită acestor fapte la începutul săptămânii a fost lansată campania “Salvaţi Parcul cu Platani” prin care se doreşte monitorizarea atentă a ceea ce se petrece în acel spaţiu, mediatizarea problemelor care vor apărea în decursul timpului, dar, mai ales, reîntoarcerea parcului la cetăţenii Cotrocenilor şi ai Bucureştilor.
Detalii despre această campanie găsiţi la adresa :
www.salvatiparculcuplatani.blogspot.com
PS : În urma scandalului apărut în presă guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că banca nu are nici o intenţie de a construi vreun bloc în acele locuri. Pentru a demonstra buna credinţă a acestor declaraţii iniţiatorii campaniei cer ca parcul să fie deschis publicului larg şi să funcţioneze ca orice alt parc din capitală."
